Prima sâmbătă din noiembrie a fost o zi plină. Cami Gui și Dragoș Jurca, din echipa Food Waste Combat, aveau de pregătit prima cină comunitară din Iași. Campania lor anti-risipiă alimentară a pornit din Cluj și primul oraș în care a poposit a fost în inima Moldovei. În dimineața zilei de 6 noiembrie, Cami și Dragoș se aflau însă la Muzeul Municipal, uitându-se curios la ieșenii care-i întrebau „de ce e altfel în Cluj?” Se aduneseră la al treilea cenaclu, „Cum organizezi o campanie civică”, iar Food Waste Combat era „povestea pe viu și în desfășurare” a unei campanii pe cât de prietenoase, pe atât de complexe.

„Nu știu ce vă spun. Voi aveți Cuibul, unde se gătește cu produse de sezon, de la producători locali și e totul fair trade. Am vrea să avem așa ceva în Cluj. Pe de altă parte, nu colectați selectiv… Sunteți contradictorii”, zâmbește Cami.

Cenaclul e prilej de experimentat în discuții vii, unul dintre capitolele „ABCivic – manual de cetățenie activă”, înainte ca materialul s-ajungă sub tipar. Mai bine de patru ore s-au scurs vorbind despre etapele unei campanii civice și într-un joc de schițare a două campanii, în două grupuri de lucru formate ad-hoc. Două probleme generale, una referitoare la spațiile verzi din Iași și una referitoare la trafic au trecut prin pâlnie și au devenit două cauze: regenerarea unui parc din Tătărași și dezvoltarea unui regulament de parcare cu plată în spațiul public.

În continuare, găsești pașii prin care poți rafina, alături de prietenii tăi, o problemă, până când o convertiți în soluție și apoi, în realitate.

Descarcă manualul de cetățenie activă, unde găsești mai multe informații, într-un format prietenos și ilustrat.

Pașii unei campanii civice

1. Selectează o problemă. Transform-o într-o soluție.

Când tu și prietenii tăi vă organizați ca să rezolvați o problemă comună înseamnă că puneți la cale o campanie civică.

Primul pas este să stabiliți cauza pentru care luptați. Primul pas este și cel mai bogat în dezbateri: cauza este soluție la o problemă, pentru care veți milita. Cu alte cuvinte, odată ce ați identificat o problemă pe care vreți s-o corectați, va trebui să o convertiți într-o soluție. Problemele generale sau sistemice se despartat ca elefantul, în felii, până când ajungeți la o versiune punctuală, concretă, pe care o puteți aborda.

„Arborele problemei” este un feliator de elefanți. Vă permite, adică, să despărți problema de cauze și de efectele ei. Este primul lucru pe care îl faceți, deoarece din tabloul acesta veți declina, mai apoi, și soluția.

Plasați „problema” în mijlocul hărții, iar sub ea, enumerați cauzele sau „rădăcinile”. Deasupra ei, trasați coroana sau „efectele”.  În oglindă, veți „obține” un arbore cu „scopul” campaniei voastre, obiectivele și, respectiv, harta rezultatelor și-a impactului pe care le urmăriți.

Veteranii în implicare civică îți recomandă să selectezi din arborele problemei o singură „rădăcină” asupra căreia să acționezi într-o campanie, ca să poți imagina o soluție simplă și fezabilă. Soluția aceasta va fi cauza pentru care veți lupta. Un tablou de soluții înseamnă o epopee de campanii civice. Regula generală este „o campanie per soluție”.

O soluție bună trebuie să merite efortul investit ca s-o vezi transpusă în realitate și să poată fi pusă în practică în contextul în care te afli. Este ușor de înțeles și, de aceea, atrage repede susținerea publicului. O soluție bună este mereu conectată la un factor de decizie, care poate hotărî s-o pună în practică. În jargon, vei vedea, se vorbește despre „ținte” sau oamenii care au putere de decizie și pe care vrei să-i convingi să dea curs soluției voastre.  La fel de important, o cauză unește. Soluțiile care dezbină au picioare scurte și pot face mai mult rău, decât bine. 

 

În istoria recentă, grupul „Iașul iubește teii” a făcut istorie. A pornit de la o problemă clară: fuseseră tăiați teii de pe bulevardul central, fără o consultare publică în prealabil. Cauza sau soluția a fost, de asemenea, clară și punctuală: replantarea teilor.

Când porniți de la o problemă sistemică, înainte să ajungeți la o soluție, e necesar să treceți printr-un proces riguros de documentare, prin care să aflați cum au încercat alții să rezolve problema respectivă, de unde și cu ce anume au început, ce rezultate au obținut, cu ce riscuri și cu ce impact. Analizați legislația în vigoare și abia apoi puneți degetul pe zona de start, soluția punctuală, pe care o veți propune ca să ameliorați incremental situația.

 

2. Scopul și obiectivele

Scopul campaniei derivă tocmai din problema sistemică la a cărei ameliorare contribuiți prin campania voastră.  Cauza campaniei „Iașul iubește teii” a fost replantarea teilor, dar scopul ei viza o administrație mai transparentă, care face loc cetățenilor în inima deciziilor publice, astfel încât deciziile nefericite, luate cu ușile închise, să nu se mai repete.

Obiectivele reprezintă sunt rezultatele intermediare care vă apropie de linia de final, respectiv, victoriile de etapă pe care le sărbătoriți  ca pe niște borne în viața campaniei voastre. Replantarea teilor a presupus mai întâi sensibilizarea comunității locale în legătură cu problema, apoi activarea comunității prin evenimente și acțiuni simbolice care să convingă autoritățile să implementeze soluția.

3. Analiza situației

După ce-ați clarificat obiectivele și le-ați ordonat cronologic, vine vremea în care să analizați ce resurse aveți deja versus ce resurse sunt necesare. Inventariați câți sunteți, ce zone de expertiză aveți, la ce vă pricepeți, care este timpul pe care-l puteți aloca, ce aliați puteți atrage, la ce informații necesare puteți ajunge și cât de cunoscuți sunteți în spațiul public. Evaluați fondurile necesare pentru campanie și gândiți-vă cum le puteți obține.

Apoi documentați cadrul legislativ și adunați informațiile relevante pentru cauza voastră, analizând și ce-au făcut alții, în situații similare.  Nu încercați să reinventați roata. Construiți peste strategii deja experimentate și învățați din lecțiile altora, ca să ajungeți mai departe sau mai repede decât ei, la un deznodământ fericit.

4. Ținte, aliați și susținători, adversari

Cu lecțiile făcute, treceți la următoarea etapă și creați tabloul cu toți actorii care vor fi implicați, într-un fel sau altul, în campania voastră. Identificați mai întâi persoanele cărora le cereți să pună în practică soluția voastră. Puterea de decizie este dată de funcție și instituție, dar vă veți adresa unor oameni cu prenume și cu nume. Acestor persoane le vom spune „ținte”. Este un moment de tipul „verificare pe parcurs”. „Tinta finală” este una singură, un om de a cărui semnătură depinde succesul campaniei. El poate să vă dea ceea ce cereți. Dacă identificați mai multe asemenea persoane, atunci este foarte probabil să navigați încă în apele unei probleme sistemice și să nu fi identificat o soluție punctuală. Odată stabilită țintă finală, identificați și țintele secundare, adică persoanele cu putere de influență asupra decidentului respectiv.

Aliații sunt organizațiile, instituțiile sau persoanele influente care v-ar putea sprijini alăturându-se cauzei voastre. Este vorba despre actori care au capacitatea – și resursele necesare – de-a influența puternic dialogul cu ținta voastră. Toți ceilalți actori care v-ar sprijini, dar nu au o mare putere de influență, sunt susținători. Este vorba despre persoane care rezonează cu voi sau care vor avea de câștigat dacă aveți succes. Susținătorii vor semna petiții, vor participa la evenimentele voastre și, în general, vor da legitimitate cauzei pe care o susțineți. Despărțiți apele în funcție de puterea individuală de influență și de resurse atunci când completați cadranul aliaților și pe cel al susținătorilor. Fiți cât mai preciși și nu vă opriți la grupuri sociale generale. Dacă vă închipuiți că pensionarii vor susține, de pildă ideea revitalizării unui parc, identificați asociațiile de pensionari, precum și persoanele în vârstă din cartierul pe care-l vreți înverzit.

În sfârșit, adversarii sunt cei care vor avea de suferit dacă veți avea succes. Identificați-i acum, ca să planificați activități prin care să contracarați din timp și strategic viitoarele încercări de sabotaj.

După ce ați pus pe hârtie toate grupurile de actori implicați în scenariul vostru de schimbare, poziționați-i pe o hartă cu două axe, una a interesului și alta, a puterii. Veți obține „harta puterii” și de aici veți declina strategia voastră.

5. Strategia

Dacă observați că numeroși actori cu o mare putere de influență se află în cadranul negativ al interesului, adică se vor opune vehement, înarmați-vă pentru o cursă lungă și planificați mai întâi etape de solidificare și creștere a grupului de aliați și susținători. Dezvoltați o strategie bazată pe confruntare din momentul în care deveniți mai siguri de comunitatea pe care vă bazați, iar înspre final, când țintele își vor fi schimbat poziția față de cauza voastră, nu uitați să faceți loc unor secvențe de dialog și negociere.

Dacă, dimpotrivă, mulți dintre actorii puternici au o atitudine pozitivă față de cauza voastră, atunci pregătiți-vă să gândiți contexte de colaborare, în care să-i aduceți la aceeași masă și să le facilitați dialogul, ca să ajungă la un consens.

Când numărul susținătorilor este, de pildă, foarte redus, începeți cu începutul și plănuiți o campanie de informare și sensibilizare. În funcție de cum arată harta puterii, puteți declina cele mai potrivite abordări pentru scopul vostru.

 

6. Stabilirea și aplicarea tacticilor

În funcție de strategia voastră, creați un plan de acțiuni pentru a vă atinge obiectivele de etapă. Tacticile sunt acțiunile cărora le dați curs, alături de susținători și aliați, pentru a convinge țintele să accepte soluția pentru care luptați. Repertoriul este foarte variat. Puteți începe prin audiențe, ca să spargeți gheața, să inițiați o petiție sau să redactați o scrisoare deschisă. Pentru coagularea grupului de susținătoriși dezvoltarea colaborativă a campaniei, puteți organiza, apoi, o cafenea publică. Într-o cafenea publică, oamenii discută despre problemele pe care le resimt și imaginează ce ar însemna „mai bine” pentru ei.

Scrisorile de susținere netezesc drumul către lărgirea comunității de susținători și transmit un mesaj mai puternic autorităților. Evenimentele care atrag atenția jurnaliștilor, dezbaterile publice și mesele rotunde sunt tactici care merg în aceeași direcție, de difuzare a mesajului vostru în rândul unor audiențe tot mai largi.  Pe măsură ce se consolidează comunitatea de susținători, puteți organiza sesiuni de responsabilizare a țintelor, învitându-le la întâlniri publice în care să discute cu oamenii afectați de problema pe care vreți s-o ameliorați. Prin astfel de întâlniri, autoritățile primesc un feedback direct de la cetățeni și este un cadru potrivit în care să le determinați să-și ia angajamente publice, pentru rezolvarea problemei. Angajamentele trebuie să fie însă descrise prin acțiuni concrete și plasate într-un orizont de timp clar. Promisiunile generale nu vă vor duce mai aproape de obiectivul vostru.

Într-o strategie de confruntare veți planifica proteste, marșuri sau, dacă este nevoie de-o acțiune fulger, veți apela la un flashmob.  Pentru o nouă extindere a audienței și pentru un angajament mai puternic din partea susținătorilor, creați momente de Photovoice. Împuterniciți susținătorii cu cea mai mică putere de influență, invitându-i să fotografieze secvențe din viața cotidiană care reflectă problema abordată de campania voastră. Materialele colectate sunt analizate în grupuri mici și pe baza lor, sunt apoi construite mesaje persuasive și soluții pe care le puteți transmite decidenților sau presei.

 

Tot în cadrul campaniilor de confruntare, în Europa au început să fie tot mai frecvente campaniile de scrisori sau telefoane, cu precădere în momentele premergătoare votului pe o anumită directivă. Atunci, cetățenii se mobilizează în masă și inundă inboxul, respectiv, blochează liniile de telefonie ale decidenților, cu sute de apeluri.

Livrarea de produse simbolice și caricaturizarea, alături de „naming & shaming” sunt tactici prin care diminuați aura de autoritate pe care o emană în spațiul public țintele recalcitrante.  În sfârșit, nesupunerea civică sau actul deliberat de-a încălca în mod pașnic o lege pentru a presa autoritățile să reacționeze, sit-in-urile sau evenimentele de tip „ocupați…” – piața, universitățile ș.a.m.d. – sunt tactici la care apelați atunci când cauza rămâne ignorată de autorități, deși le-ați creat suficiente prilejuri de-a reacționa, apelând în trecut la tactici mai „ușoare”.

 

Află mai multe în „ABCivic – Manual de Cetățenie Activă”! Descarcă manualul de cetățenie activă, unde găsești mai multe informații, într-un format prietenos și ilustrat.