COMUNITATEA ȘCOLARĂ SUB LUPĂ

Au trecut deja două luni de la ultimele noastre întâlniri cu liceenii din programul ABCivic la Liceu. După întâlnirile introductive, am ”intrat în pâine” cu primii pași din metoda Issues to Action: definirea comunității și identificarea problemelor de adresat. 

Ce ne-am propus cu această sesiune a fost să:

1. trasăm, împreună cu ei, un ”portret” al micro-comunității lor școlare

2. să identificăm și să discutăm problemele cu care se confruntă micro-comunitatea lor școlară. Dintre acestea urmează să aleagă, pe baza unor criterii și a unei analize, pe cea care va face obiectul proiectului lor civic. 

Profilul Comunității

Dacă la întâlnirile introductive am fost nevoite, eu și Cosmina, să facem totul ”pe repede înainte” pentru că aveam doar 50 de minute la dispoziție, de data aceasta am putut să ne desfășurăm în voie. Sesiunile au ținut aproape 3 ore (cu o pauză de ronțăială la mijloc, să mai prindem puteri), timp în care ne-am jucat, am dezbătut, iar ne-am jucat, am imaginat, am votat (de fapt ei, noi doar i-am îndrumat).

Dacă tot am intrat în capitolul de mulțumiri, un mare Mulțumim! îl trimitem și către Cuptorul Moldovencei care ne-a oferit platouri cu bunătăți pentru pauze. Nu doar că i-am bucurat pe copii cu așa gustări bune, dar ne-a prins tare bine să ne apropiem unii de alții. Știți cum e: în jurul mesei parcă altfel schimbi câteva vorbe. 

După un scurt Energizer cât să intrăm în atmosferă, am trecut la discuții serioase. Împreună cu elevii, am adus în concret ideea de comunitate, așa cum o văd ei. Foarte interesant că și la Colegiul Național ”Emil Racoviță”, și la Colegiul Pedagogic ”Vasile Lupu”, elevii au asociat comunitatea cu toleranța, respectul, colaborarea, ajutorul sau comunicarea. Discuția liberă le-a dat ocazia să proiecteze idealul lor despre tipul de comunități în care și-ar dori să trăiască. Un pic timizi la început, pe parcurs s-au auzit tot mai multe voci nerăbdătoare să-și spună părerea.

Jocul valorilor

Pentru că o comunitate presupune un set de valori comune, am trecut mai departe la un exercițiu prin care elevii să își conștientizeze propriile valori și să găsească pe cele în comun cu alți colegi. După câteva minute de introspecție, în care au scris un top 5 al propriilor valori, au trebuit să identifice cât mai mulți colegi cu care au în comun cel puțin 2 valori. Ideea era să devină mai conștienți de ceea ce îi apropie, chiar și de colegi cu care de obicei nu prea interacționează și să se perceapă ca o comunitate în sine. Exercițiul a funcționat minunat. La discuția despre ce au descoperit și cum s-au simțit, pe lângă entuziasmul competiției (cine are mai multe nume), au mărturisit surprizele pe care le-au avut să găsească lucruri în comun cu colegi la care nu se așteptau.

Comunitatea cu bune și lucruri de îmbunătățit

O dată intrați în spiritul valorilor și al clasei lor ca și comunitate, am mers și mai în profunzime cu analiza. Pe echipe, au avut de identificat valorile comunității lor, punctele tari și provocările. Am avut grijă să formăm echipele aleatoriu, astfel încât să îi punem în situația de a lucra cu diferiți colegi, nu doar cu prietenii lor. Și eu, și Cosmina, am avut parte de câteva proteste, dar au înțeles repede că asta este ideea întâlnirilor noastre: să se cunoască dincolo de zona de confort. Au rezultat câte 3 flipchart-uri (la unele clase și 4, unele echipe fiind foarte generoase cu listele de puncte forte sau provocări). Apoi ne-am întins la discuții, luând pe rând fiecare element pe care l-au scris.

 A fost partea care ni s-a părut că i-a prins cel mai mult: faptul de a putea să vorbească liber despre ce îi mulțumește și mai ales ce îi frustrează. La capitolul Puncte Forte la Colegiul Pedagogic, una din clase s-a mândrit cu spiritul lor de grup, alții cu profesorii, alții cu locul în care se află școala sau activitățile extra pe care le fac. La Colegiul Național ”Emil Racoviță” au notat, printre altele, creativitatea, ambiția, responsabilitatea, diversitatea, onestitatea, armonia, colegialitatea, perseverența și implicarea. 

În ceea ce privește provocările, din punctul nostru de vedere, nu au fost surprize mari. La ambele licee am întâlnit, în mare, aceleași dificultăți: comunicarea între ei, comunicarea cu unii profesori, bullying-ul, frustrări legate de aspectul fizic al spațiilor, dar și preocupări practice: mâncarea disponibilă la magazinul școlii/ cantina școlii, transportul, spațiile pentru sport sau timp liber. Din spatele ideilor semnalate, la toate clasele, a răzbătut la suprafață nevoia liceenilor de a fi ascultați, luați în seamă, consultați.

Comunitatea pe care o visez

După pauză, am reînceput cu un scurt energizer ținut de una dintre colegele noastre voluntare, apoi am continuat cu analiza comunității lor școlare. De data aceasta am făcut un exercițiu individual de imaginație. I-am rugat să răspundă fiecare la câteva întrebări: Cu ce vă mândriți cel mai mult la voi în clasă/școală? Ce v-ați dori să puteți schimba la voi în clasă/școală? Pe baza răspunsurilor de la punctele 1 și 2, numește o problemă care este foarte importantă pentru tine. Cine mai este afectat de această problemă? De ce ar trebui și alții să fie preocupați de această problemă? Descrie, pe scurt, cum ar fi în clasa/școala ta dacă ar fi rezolvată această problemă.  Scopul acestui exercițiu a fost să obținem lista de lucruri de îmbunătățit dintre care vor alege tema proiectului lor civic. 

În continuare, am trecut pe un flipchart toate problemele pe care le-au găsit și le-am discutat pe fiecare în parte. Și eu, și Cosmina, am observat cu surprindere că provocările pe care le scriseseră la exercițiul de descriere a comunității se regăseau foarte puțin între problemele pe care le-au scris individual. Am încercat să înțelegem de ce, deși s-au arătat clar frustrați de niște aspecte, nu le-au menționat și de data asta. Cele pe care ne așteptam noi să le regăsim erau dificultățile de comunicare sau bullying-ul. 

Așa că i-am întrebat, iar motivele lor ne-au pus puțin pe gânduri: nu au considerat că sunt probleme pe care să le poată rezolva ei în proiect, deci nu avea rost să încerce. Pe de o parte au demonstrat o analiză practică (da, sunt subiecte care se rezolvă pe termen lung, nu într-un proiect de câteva săptămâni), pe de altă parte am sesizat o lipsă de speranță și încredere că ar putea ei schimba ceva în bine, oricât de puțin. Nu ne-am descurajat, însă, ci am realizat cât de mare nevoie au de astfel de proiecte care să le dea încredere că schimbarea începe cu ei, că au puterea de a face ceva și că orice îmbunătățire contează, chiar dacă nu rezolvă 100 % o problemă.

În ultima parte a sesiunii, după ce am clarificat fiecare problemă semnalată de ei, am trecut la vot. Fiecare elev a primit 5 buline, pe care să le pună în dreptul a 5 probleme care contează cel mai mult pentru ei. Pentru ca în final să rămână o problemă cu șanse cât mai mari de rezolvare, le-am prezentat o listă de criterii pe baza cărora să aleagă: 

1. Încadrarea în timp (proiectul care rezolvă problema în cauză să fie realizabil până la finalul anului școlar). 
2. Încadrarea într-un buget rezonabil (bugetul pus la dispoziție de CIVICA, plus ce ar putea obține și ei din fundaising)
3. Rezolvarea problemei să fie în acord cu regulamentul școlii.
4. Problema aleasă să aibă impact asupra unui număr cât mai mare de membri ai comunității. 

În urma voturilor, unele clase au ales teme practice: amenajarea clasei, a unui vestiar sau spațiu pentru sport, îmbunătățiri în băi, calitatea mâncării pe care o pot cumpăra/ consuma în cadrul școlii (la cantină sau magazin), dar și teme care țin de comportament: îmbunătățirea relației cu colegii și cu profesorii. 

Am rămas cu câteva top 3 probleme, pe care urmează să le analizăm într-o sesiune viitoare. La finalul următoarei întâlniri (cel mai probabil online) ne dorim să avem temele pentru proiectele lor civice. Apoi, când ne vom putea revedea față în față și în siguranță, vom discuta planurile de acțiune și echipele vor trece la treabă, să le și implementeze.

Emoții de copii, provocări de adolescenți, gândire de oameni mari

Acestea ar fi cuvintele care ar descrie cel mai bine concluzia celei de-a doua sesiuni ABCivic la liceu. Și mie, și Cosminei, adolescenții ne-au mărturisit că s-au simțit foarte bine pentru că au putut să-și spună părerile, să discute deschis, că au ieșit din zonele de confort, au lucrat cu colegii lor și s-au cunoscut mai bine. Au arătat maturitate în identificarea lucrurilor care îi frustrează și a motivelor pentru care își doresc schimbările.  Mai ales ne-au arătat că știu cum ar trebui să arate o comunitate în care s-ar simți în largul lor.

 Pentru noi a devenit și mai clar că avem de lucru în a le insufla încredere că tot la ei stă puterea de a-și  face posibilă o comunitate așa cum și-o doresc.